no name

si azi ne inchidem cu totii ochii la unison si disimulam fericirea ca si cand ne-ar intepa in inima ca un ghimpe.

izolare totala. praf asternut peste foi, cuvinte, lucruri imbarligate. prea imbarligate ca sa ne atingem de ele. si stafiile asternute inca pe geam ca niste carpe puse la uscat. o sa ajungem sa nu ne mai recunoastem in ele, o sa ajungem sa ne uitam parfumul de altadata. si de-abia atunci o sa ne dam seama ca ne-a disparut pronumele si o sa credem din nou in nimicul atotputernic. nimic adus la grad de tot. ce vorbesc aici? absurditati. adevarul e unul si nu trebuie niciodata disimulat. dar deja am crestat destul copacii si deja am taiat iarba. ce mai conteaza?

si fumul care se pierde prin cele 4 colturi ca si cand am fi la un concert si ne-am striga sufletele…toate raman la fel, incremenite si acoperite cu o patrura groasa de praf de ganduri. coardele, toate cele 18, zbiara la unison, implora atingere si viseaza la restul de 4. acordurile se aseamana izbitor si, chiar daca la ciupesc pana imi sangereaza degetele, nu se aude nimic. o sa sangeram prin cele mai mici gauri si o sa fim plini de gauri. o sa ne trasformam in ce n-am visatvreodata si o sa plutim fara a stim unde suntem. si n-o sa ne pese, caci o sa cadem prin nori si o sa avem din nou

Senzatia.

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: