civilizatie

maine cica ploua si bia nu ma abandoneaza in mainile sortii.

o alta chestie care mi-a ramas in cap si la care m-am gandit mult fara niciun rezultat: sintagma (cred ca asa se numeste) „special needs”. cum sa fie pentru cineva ceva o nevoie speciala? adica e nevoie, iar daca pentru mine e o nevoie, atunci, in viziunea mea, e normal sa fie o nevoie a tuturor, caci nu este o dorinta. nevoile sunt complicate: sunt clasificate in mii de grupuri si subgrupuri si se schimba permanent. de exemplu, poate azi am nevoie de ceva, maine nu mai am, iar poimaine am din nou. e o nevoie schimbatoare, caci sistemul de valori omenesc se schimba incontinuu.

suntem intr-o continua miscare si uneori nici noi insine nu ne dam seama ca ni se intampla ceva. in spatele hotararilor radicale se ascund sute de ganduri complicate, de „poate ca..”-uri pe care uneori le privim ca pe simple glume cu noi insine. dar niciodata nu glumim. in spatele oricarei glume nevinovate se ascunde o intentie, un gand, un cuvant, o tentativa de omor.

cand oamenii care te iubesc iti spun ca esti diferit, asculta-i si invata. n-am crezut niciodata si nu cred ca o sa cred vreodata complet in sfaturile pe care le-am primit pana acum. si toata asta pentru ca am zis ca in cazul meu o sa fie diferit, ca o sa intalnesc altfel de oameni. dar majoritatea spuselor se implinesc mai devreme sau mai tarziu si singurul lucru care mai ramane e regretul. dar, dupa cum am mai zis, n-am sa-mi consider niciodata viata o drama, pentru simplul fapt ca pot avea orice parere despre ea. din orice invatam. inveti sa inveti, inveti sa ierti, inveti sa nu ierti, inveti sa mergi printre oameni, inveti ca nu poti sa vezi prin oameni si apoi incerci s-o faci. este greu sa traiesti rational, sa pui binele tau si al celor din jur pe talere diferite si sa echilibrezi balanta. dar ce-ar fi daca am fi o adunatura de ipocriti care nu stiu sa iubesca, sa daruiasca, sa-si sacrifice vietile si sa-si piarda zilele cu lucruri pe care le voi considera inutile dupa ce se termina totul? da, jucam cu totii intr-o piesa de teatru, fiecare isi construieste rolul dupa propriile reguli si totusi ne intelegem mai bine decat sarmanii ce au incercat sa construiasca turnul din Babel. de ce? pentru ca exista oameni puternici si oameni slabi. iar vremea cand cei slabi vor domina puterea ce odata i-a asuprit poate veni oricand. de-abia atunci o sa fie vorba despre mila. dar nu am chef de discutii de genul asta caci suna ca si cand as promova o doctrina politica. si n-o fac.

nu e cale libera spre mine, bia. e plina de pietricele si bolovani si traversata de rauri.

 

Inside little girl`s mind-„fetita. mixaj pe vinil”-Cristina Ispas

9.civilizatia

ce e de fapt intre noi

acum

l-a intrebat intr-o zi micuta Rett

fixand periutele de dinti

in suportul lor de plastic

si a ras

si a ras si el

 

ce sa fie

civilizatia

 

tipa este foarte tare, dar e destul pentru azi. si sa nu te gandesti vreodata in viata ta ca o sa scriu si poeziile mele aici.

 dragostea nu mai e la fel de patimasa ca odinioara.

 

 

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: