Sa nu mai spuna nimeni niciodata minciuni, sa nu-si ascunda nimeni niciodata sufletul, sa nu mai vrea nimeni niciodata dovezi de nimic pentru fapte neadevarate. sa traim cu totii. sa avem o viata. dupa ce cu totii vom fi gustat din toate, dupa ce cu totii vom fi atins ceea ce vrem, dupa ce ne vom poseda unii pe altii, dupa ce ne vom uni prin ganduri si lega cu lanturi, atunci sa nu vorbim. sa fie cuvinte mai presus de noi, sa avem ganduri uriase si pasi minusculi. sa lasam urme impregnate cu parfumul nostru. sa ne simtim unii pe altii de la mile departare si sa ne teleportam straniu din unii in altii si din noi in noi insine. suntem la fel, suntem diferiti. sa nu spunem cuvinte de care ne vom rusina mai tarziu. sa fim puternici, sa avem spirit si trup. sa ne topim unii in altii precum cuburile de gheata si sa ne spargem ca doua cioburi. acum ar trebui doar sa ne tinem de mana si sa fluiere vantul, sa se invarta Pamantul si sa cada merele din meri. sa fim doua, trei, mii de papusi de portelan si sa privim gerul de langa o soba virtuala. sa ni se topeasca sufletele si sa se confunde intr-atat incat sa fim doi, trei, mii de gemeni siamezi.
