Insemnari despre Mobila

Mobila traia intr-o casa nici prea mica, nici prea mare, calduta si primitoare. era inconjurata de multe alte piese de mobilier, dar era singura Mobila adevarata. Mobilei ii placea cel mai mult cand cineva intra incet in camera, dusumeaua trosnea si era privita. ii placea sa fie privita si nu era o dovada de vanitate; Mobila doar se simtea bine cand nu era singura.
Posesorii Mobilei adorau sa o aiba prin preajma. nu am spus ca adorau Mobila. asta ar fi greu de spus: rare erau datile cand isi aplecau dragostea asupra ei si ii cuprindeau suruburile cu mainile lor calde. lor doar nu le placea sa nu o aiba asezata frumos la locul ei. era inestetic si parca lipsea ceva.
Atunci cand Mobila nu era la locul ei de cele mai multe ori lemnul sau se preschimba in salcie plangatoare. Posesorii mobilei parcurgeau bucata ingusta de camera, lemnul trosnea impacient ingrijorarea era in aer. era o ingrijorare ciudata: era ca si cand papusarul nu s-ar preocupa daca papusa se misca cum trebuie, ci daca sforile sunt destul de rezistente. ei niciodata n-au posedat Mobila pentru ca toata dragostea Mobilei n-a primit raspuns.
In rarele dati cand Mobila vorbea, ea era precum o canapea: pe toti ii durea in cur de ea.